Casa e construita pentru a fi locuita, dar si pentru a fi vazuta. A face, a cumpara, a avea case sunt principalele semne ale normalitatii. Dimpotriva, pierderea casei, o catastrofa naturala, financiara sau doar familiala sunt din cele mai grave nenorociri. In Romania ultimilor 20 de ani au fost ridicate nenumarate case. Nu stie nimeni cate. Locuinte de familie, blocuri de apartamente sau birouri, vile la munte si la mare. Chiar si palate. Este semnul cel mai evident al reusitei in viata. Totusi, casa poate fi, in sine, o sursa de amenintare. Declin sau uzurpare a spatiului comunitar, poluare culturala, frauda administrativa, bancara, dereglare ecologica, psihica. Intre initiativele ostile de anvergura strategica, construirea de locuinte este si va ramane o sfidare de prim rang. Se fac razboaie, atentate, diversiuni din cele mai rafinate avand ca miza semnificatia teritoriului. Prin plasarea locuintelor, prin forma, calitatea, folosirea lor privilegiata. Sau, dimpotriva, prin confiscarea, separarea, pangarirea lor in timp. Ca est-europeni, am fost timp de decenii intoxicati cu legenda 'Zidului Berlinului'. Am fost acolo, am locuit la 700 de metri de acest obiect obscen la scara istorica. Am avut privilegiul sa 'analizez' viata, stand si muncind cam zece zile intr-un spatiu rezervat in acest mediu. Marturisesc, dincolo de stresul si interesul de moment, abia mai tarziu am patruns sensul ororii. Apoi am fost in Bosnia. Am fost la Panmunjom (Coreea de Sud). Am fost in Soweto (Africa de Sud) si desigur la Bethleem. Am vazut gropi de gunoi ale marilor orase. Cartiere de locuinte in preajma. Sau rulote. Sunt fascinat de rulote. Toate acestea pot fi considerate lucruri 'interesante'. In lista de amenintari care erup in Romania sub ochii nostri, poluarea arhitectonica a teritoriului reprezinta una dintre principalele catastrofe artificiale in curs de desfasurare. Productia de mizerie proaspata, obtinuta cu bani, cinstiti sau furati, este impresionanta. Dispretul, ignoranta, neghiobia, egoismul, harnicia, tenacitatea, iresponsabilitatea administrativa si multe altele la un loc, in stransa unitate, in cuget, efort si simtiri reprezinta cea mai spectaculoasa forma de implinire negativa a poporului roman. E o acuzatie? Habar n-am. Tot ce pot sa spun e ca daca ar fi o initiativa ostila externa ar merita un razboi de independenta. Ceea ce e clar e ca nu avem nici pe departe pornirea, coeziunea, 'mintea' pentru a declansa, a sustine o minima rezistenta. De veacuri, nici o ocupatie straina a teritoriului pe care pretindem ca-l avem de milenii, ni se cuvine si-l aparam, nu a distrus, distorsionat, degradat mediul de viata in halul in care ghiolbanii si saracii generatiei noastre au reusit sa faca in ultimii ani. In alte vremuri au fost distruse sate, bombardate orase, biserici, poduri, lacasuri culturale. Au fost construite cu emfaza de catre venetici poduri, biserici, palate nobiliare... A fost construita (partial) Casa Poporului. Apoi terminata, finisata si locuita. Tranzitia ultimilor 20 de ani a atins culmi nebanuite. Faptul ca in unul dintre cele mai remarcabile monumente kitsch ale contemporaneitatii se lafaie cateva sute de alesi ai neamului, asistati de asistenti, secretare, soferi si pazitori disciplinati, nu este decat o modesta ironie a statalitatii contemporane. Cat costa zi de zi intretinerea acestei cacealmale? Cam cat un mic orasel de oameni cumsecade... Dar aceasta nu e decat nodul de la ata! Zecile de mii de orori private, colective, ingramadiri improvizate la marginea oraselor sunt o colectie remarcabila. Toate sunt urate? Evident nu. Exista si exceptii! Tocmai asta este informatia grava. In Romania casele frumoase, in armonie cu mediul, cu viata, cu traditia, sunt o exceptie! Acum avem un hop! Se sta. Se maraie, se miorlaie. Se asteapta. Toata lumea e cu ochii pe toata lumea. Declinul afacerilor imobiliare pare cea mai vizibila convulsie a crizei in Romania. Cel putin in partea afisata. O succesiune halucinanta de cifre, preturi in cadere, rarire chinuitoare a vanzarilor, declinul termopanelor, al consumului de clante, gresie si faianta. Nici la bideuri nu se inregistreaza cereri semnificative. Criza trece, pietrele raman. O casa dureaza! Dureaza, e sensul major al casei. Cat? 50-100 de ani. Ne uitam cu respect la monumente arhitectonice cu vechime de secole. Nu sunt capabil sa-mi reprezint ce vor scrie arheologii care vor descoperi peste 1.000 de ani, 5.000?!, 10.000 ruinele cartierului Baneasa..... Sau alte zeci de zone ghiolbanizate din municipiile actualei Romanii. Sau mai rau, din parcuri nationale violate prin drumuri de pripas si cuiburi de lafait mitocanii. De unde aceasta uratenie? De unde aceasta ura, dispret fata de spatiul de locuit, fata de vecinatate, fata de sine?! De-a lungul istoriei, unul dintre putinele lucruri bune despre poporul din care fac parte este ca n-a prea facut rau altora! Si asta nu e putin.. Dar chestia asta cu casele cladite, locuite, vandute si incasate in ultimii 15 ani greu va fi digerata de istorie. Si de viata de zi cu zi. Nu pare sa fie o epoca de varf a arhitecturii romanesti. Asta da, pedeapsa pentru Brancoveanu! Halal!