DEFINIREA TERMENILOR UTILIZATI IN LEGE

(in ordine alfabetica)
• Aprobare - optiunea forului deliberativ al autoritatilor competente de incuviintare a propunerilor cuprinse in documentatiile prezentate si sustinute de avizele tehnice favorabile, emise in prealabil. Prin actul de aprobare (lege, hotarare a Guvernului, hotarare a consiliilor judetene sau locale, dupa caz) se confera documentatiilor putere de aplicare, constituindu-se astfel ca temei juridic in vederea realizarii programelor de amenajare teritoriala si dezvoltare urbanistica, precum si a autorizarii lucrarilor de executie a obiectivelor de investitii.
• Avizare - procedura de analiza si exprimare a punctului de vedere al unei comisii tehnice din
structura ministerelor, administratiei publice locale ori a altor organisme centrale sau teritoriale interesate, avand ca obiect analiza solutiilor functionale, a indicatorilor tehnico-economici si sociali ori a altor elemente prezentate prin documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism. Avizarea se concretizeaza printr-un act (aviz favorabil sau nefavorabil) cu caracter tehnic si obligatoriu.
• Caracter director - insusirea unei documentatii aprobate de a stabili cadrul general de amenajare a teritoriului si de dezvoltare urbanistica a localitatilor, prin coordonarea actiunilor specifice. Caracterul director este specific documentatiilor de amenajare a teritoriului.
• Caracter de reglementare - insusirea unei documentatii aprobate de a impune anumiti parametri solutiilor promovate. Caracterul de reglementare este specific documentatiilor de urbanism.
• Circulatia terenurilor - schimbarea titularilor dreptului de proprietate sau de exploatare asupra terenurilor prin acte de vanzare-cumparare, donatie, concesiune, arendare etc.
• Competenta de avizare/aprobare - abilitarea legala a unei institutii publice si capacitatea tehnica de a emite avize/aprobari.
• Dezvoltare durabila - satisfacerea necesitatilor prezentului, fara a se compromite dreptul
generatiilor viitoare la existenta si dezvoltare.
• Dezvoltare regionala - ansamblul politicilor autoritatilor administratiei publice centrale si locale, elaborate in scopul armonizarii strategiilor, politicilor si programelor de dezvoltare sectoriala pe arii geografice, constituite in "regiuni de dezvoltare", si care beneficiaza de spirijinul Guvernului, al Uniunii Europene si al altor institutii si autoritati nationale si internationale interesate.
• Documentatie de amenajare a teritoriului si de urbanism - ansamblu de piese scrise si desenate, referitoare la un teritoriu determinat, prin care se analizeaza situatia existenta si se stabilesc obiectivele, actiunile si masurile de amenajare a teritoriului si de dezvoltare urbanistica a localitatilor pe o perioada determinata.
• Parcelare - actiunea urbana prin care o suprafata de teren este divizata in loturi mai mici, destinate construirii sau altor tipuri de utilizare. De regula este legata de realizarea unor locuinte individuale, de mica inaltime.
• Politici de dezvoltare - mijloacele politico-administrative, organizatorice si financiare, utilizate in scopul realizarii unei strategii.
• Programe de dezvoltare - ansamblu de obiective concrete propuse pentru realizarea politicilor de dezvoltare.
• Protectia mediului - ansamblu de actiuni si masuri privind protejarea fondului natural si construit in localitati si in teritoriul inconjurator.
• Regimul juridic al terenurilor - totalitatea prevederilor legale prin care se definesc drepturile si obligatiile legate de detinerea sau exploatarea terenurilor.
• Regiune frontaliera - regiune care include arii situate la frontiera, delimitata in scopul aplicarii unei strategii comune de dezvoltare de o parte si de alta a frontierelor si al realizarii unor programe, proiecte si actiuni de cooperare.
• Retea de localitati - totalitatea localitatilor de pe un teritoriu (national, judetean, zona functionala) ale caror existenta si dezvoltare sunt caracterizate printr-un ansamblu de relatii desfasurate pe multiple planuri (economice, demografice, de servicii, politico-administrative etc.). Reteaua de localitati este constituita din localitati urbane si rurale.
• Sistem urban - sistem de localitati invecinate intre care se stabilesc relatii de cooperare
economica, sociala si culturala, de amenjare a teritoriului si protectie a mediului, echipare tehnicoedilitara, fiecare pastrandu-si autonomia administrativa.
• Structura urbana - totalitatea relatiilor in plan functional si fizic, pe baza carora se constituie
organizarea unei localitati sau a unei zone din aceasta si din care rezulta configuratia lor spatiala.
• Servitute de utilitate publica - sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea unui imobil avand un alt proprietar. Masura de protectie a bunurilor imobile publice nu poate fi opusa cererilor de autorizare decat daca este continua in documentatiile de urbanism aprobate (avand drept consecinta o limitare administrativa a dreptului de proprietate).
• Strategie de dezvoltare - directionarea globala sau pe domenii de activitate, pe termen scurt,
mediu si lung, a actiunilor menite sa determine dezvoltarea urbana.
• Structura urbana - modul de alcatuire, de grupare sau de organizare a unei localitati ori a unei zone din aceasta, constituita istoric, functional si fizic.
• Teritoriu administrativ - suprafata delimitata de lege, pe trepte de organizare administrativa a
teritoriului: national, judetean si al unitatilor administrativ-teritoriale (municipiu, oras, comuna).
• Teritoriu intravilan - totalitatea suprafetelor construite si amenajate ale localitatilor ce compun
unitatea administrativ-teritoriala de baza, delimitate prin planul urbanistic general aprobat si in cadrul carora se poate autoriza executia de constructii si amenajari. De regula intravilanul se compune din mai multe trupuri (sate sau localitati suburbane componente).
• Teritoriu extravilan - suprafata cuprinsa intre limita administrativ-teritoriala a unitatii de baza
(municipiu, oras, comuna) si limita teritoriului intravilan.
• Teritoriu metropolitan - suprafata situata in jurul marilor aglomerari urbane, delimitata prin studii de specialitate, in cadrul careia se creeaza relatii reciproce de influenta in domeniul cailor de comunicatie, economic, social, cultural si al intrastructurii edilitare. De regula limita teritoriului metropolitan depaseste limita administrativa a localitatii si poate depasi limita judetului din care face parte.
• Teritoriu periurban - suprafata din jurul municipiilor si oraselor, delimitata prin studii de specialitate, in cadrul careia se creeaza relatii de independenta in domeniul economic, al infrastructurii, deplasarilor pentru munca, asigurarilor cu spatii verzi si de agrement, asigurarilor cu produse agroalimentare etc.
• Zona defavorizata - arii geografice strict delimitate teritorial, care indeplinesc cel putin una dintre urmatoarele conditii:
a) au structuri productive monoindustriale care in activitatea zonei mobilizeaza mai mult de 50% din populatia salariata;
b) sunt zone miniere in care personalul a fost disponibilizat prin concedieri colective in urma aplicarii programelor de restructurare;
c) in urma lichidarii, restructurarii sau privatizarii unor agenti economici apar concedieri colective care afecteaza mai mult de 25% din numarul angajatilor care au domiciliul stabil in zona respectiva;
d) rata somajului depaseste cu 25% rata somajului la nivel national;
e) sunt lipsite de mijloace de comunicatie si infrastructura este slab dezvoltata.
• Zona functionala - parte din teritoriul unei localitati in care, prin documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism, se determina functiunea dominanta existenta si viitoare. Zona functionala poate rezulta din mai multe parti cu aceeasi functiune dominanta (zona de locuit, zona activitatilor industriale, zona spatiilor verzi etc.). Zonificarea functionala este actiunea impartirii teritoriului in zone functionale.
• Zona de protectie - suprafete in jurul sau in preajma unor surse de nocivitate, care impun protectia zonelor invecinate (statii de epurare, platforme pentru depozitarea controlata a deseurilor, puturi seci, cimitire, noxe industriale, circulatie intensa etc.).
• Zona de risc natural - areal delimitat geografic, in interiorul caruia exista un potential de producere a unor fenomene naturale distructive care pot afecta populatia, activitatile umane, mediul natural si cel construit si pot produce pagube si victime umane.
• Zona protejata - suprafata delimitata in jurul unor bunuri de patrimoniu, construit sau natural, a unor resurse ale subsolului, in jurul sau in lungul unor oglinzi de apa etc. si in care, prin
documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism, se impun masuri restrictive de protectie a
acestora prin distanta, functionalitate, inaltime si volumetrie.